- Ce spui, mami? Îl dau gata pe Licuţă?

Pe Cuvântul meu

De-a lungul vieţii păstrăm în sângele nostru clipa copilăriei, iar când ea trece prin inimă, zvâcneşte vie în imagini inocente a copilului din noi.

Prin această dorinţă a inimii, cu sentimentul păstrării jocului De-a Viaţa, am deschis acest blog. 

Nu-mi doresc popularitate şi în niciun caz nu am intenţii comerciale.

Iniţiativa a venit din chiotul zburdalnic de copil, din cristalinul ochilor inocenţi, din gândul nepătat al zâmbetului, din aventura începutului magic al vieţii, din veac de fiinţe dragi, din iubire.

Cu fiecare pas al cuvântului scris, Timpul încetineşte şi are tendinţa de a se întoarce la dorul din poala mamei, la prima joacă din stradă, la primul prieten, la prima zi de şcoală, la primul sărut. Toate rămân conturate  în imagini ale copilăriei, marcând trecerea vieţii.

Poarta copilăriei e deschisă pentru totdeauna. De fapt, nici nu există poartă  într-o iubire de noi, 
Lumea lui Licuță are de toate: inocenţă, iubire, frumuseţe, libertate, dorinţe, speranţe, linişte, strălucire, căldură, dăruire, bucurie, fericire, culoare, poveşti, cuvinte, lumină, zbor, jocuri, pupici, sclipici...

Şi în tot acest curcubeu de bucurii vă aştept pe toţi, indiferent de vârsta pe care o aveţi. Un fluturaş vă va purta salba dorinţelor din voi.

Hai! Veniţi! Povestea începe tot timpul.

Pe cuvântul meu de Licuță!